Violența obstetrică – o formă a violenței de gen – este experimentată des de femei în multiple forme în timpul sarcinii, nașterii și după, însă puține femei o conștientizează sau o recunosc ca problemă, arată Asociația Moașelor Independente (AMI) într-un raport de cercetare, realizată în premieră în România, privind violența obstetrică și experiența nașterii în spitale de stat și private: „Maternitate în siguranță – Recomandări pentru a îmbunătăți accesul la asistență prenatală universală, practici de naștere bazate pe dovezi și măsuri prietenoase pentru femei și copii în spitale”.
Cercetarea a urmărit să obțină informații privind percepția femeilor din România și gradul de informare a femeilor despre formele de violență obstetrică. Dacă, în general, aproximativ jumătate dintre femeile chestionate au auzit de termenul de violență obstetrică, dar nu prea știu ce înseamnă și nici nu se consideră victime, atunci când conceptul de violență obstetrică a fost spart în itemi specifici, femeile au identificat în număr mare un spectru larg de fenomene ca fiind forme de violență obstetrică.
Controalele abuzive și brutale pentru nașterile cu travaliu, atitudinea nepotrivită a personalului medical în general, dar și reacțiile nepotrivite ale personalului cu privire la durere, lipsa intimității, lipsa administrării de analgezice, deși ar fi fost nevoie, și manevrele fără consimțământ sunt formele de violență obstetrică cele mai recunoscute de către femei, potrivit raportului.
Pe de altă parte, lipsa opțiunii de a avea partenerul/persoana de sprijin prezent/ă în travaliu și la naștere – cea mai experimentată formă de violență, lipsa accesului sau accesul dificil la consultații gratuite, decontate, în sarcină și după, timpul insuficient pentru consultații sunt printre cele mai puțin recunoscute ca practici neadecvate, aproape jumătate din respondente nerecunoscându-le ca fiind forme de violență obstetrică.
„Violența obstetrică sau altfel spus asistența medicală sub standard sau lipsită de respect în timpul travaliului este un fenomen prezent în instituțiile de profil, pe care trebuie să-l recunoaștem și care ar trebui să preocupe într-un mod foarte serios autoritățile și profesioniștii din domeniul sănătății reproducerii deoarece afectează unul dintre cele mai importante evenimente din viața femeilor, în mod particular, dar și a familiilor, în general. Pentru a crește gradul de conștientizare a acestui fenomen, dar mai ales pentru a găsi soluții de rezolvare și chiar de eradicare, este necesar un efort comun atât al celor responsabili, cât și al celor implicați. Astfel, pentru elaborarea unor strategii eficiente și durabile, este necesară încurajarea cercetărilor pe această temă, precum și a discuțiilor deschise între toate părțile interesate. Adresăm tuturor instituțiilor, societății civile și persoanelor care au ca obiectiv îmbunătățirea experienței femeilor la naștere rugămintea de a ne uni forțele și de a lucra împreună pentru a găsi cauzele care stau la baza acestui fenomen și pentru a identifica cele mai bune metode de combatere a acestora”, a declarat lect. univ. dr. Melania Tudose, președinta Asociației Moașelor Independente, în cadrul conferinței de lansare.
„Toate femeile care urmează să devină mame trebuie să vină fără teamă și cu multă încredere către spitale, medici și moașe. Putem ajunge la această stare de normalitate dacă lucrăm împreună cu toți actorii din sistemul de sănătate și factorii de decizie, pentru a genera schimbări reale și benefice”, a declarat Monaliza Cîrstea, directoare în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați.
„În mod clar este nevoie să înțelegem mai bine ce este în spatele acestor cifre prezentate în raport. Noi, ca experte de gen, putem formula posibile explicații, una dintre ele, subliniată și în studiu, ține de relații de putere dintre femei și bărbați și despre felul în care, în societățile patriarhale, corpurile, interesele, nevoile femeilor sunt ignorate, marginalizate. Sunt și alte posible explicații care trebuie explorate mai în profunzime, cum ar fi aspectele care țin de finanțare, de calificarea personalului, de delimitarea funcțională a atribuțiilor, aspecte care aduc în discuție teme complexe cum ar fi cea a malpraxisului și a asigurărilor de malpraxis, dar și elemente de bio-etică: Pot/trebuie ca femeile să poată decide dacă fac cezariană sau nu? Este aceasta o formă de manifestare a autonomiei?”, a declarat Diana-Elena Neaga, expertă în egalitate de gen și autoare a raportului.
„Ne bucurăm și salutăm efortul Asociației Moașelor Independente privind elaborarea acestui raport complex privind Violența Obstetrică în România având în vedere că în Franța sănătatea sexuală și reproductivă este un subiect de mare interes. Ne preocupă sănătatea sexuală și reproductivă în România și considerăm că sunt necesare investiții în acest sens și mai ales investiții în promovarea profesiei de moașă. În acest moment sunt foarte bucuroasă să anunț faptul că Ambasada Franței va începe derularea unui proiect cu Asociația Moașelor Independente finanțat de Guvernul francez prin care sperăm să contribuim la îmbunătățirea accesului la sănătatea reproductivă”, a declarat Clara Manonviller, Technical Cooperation Officer în cadrul Ambasadei Franței.
De asemenea, conform raportului, „contrastul răspunsurilor este frapant” în ceea ce privește descrierile date de femei celei mai neplăcute, dar și celei mai plăcute experiențe avute în spital în perioada nașterii, gravidității și după naștere.
„Dacă în ceea ce privește cea mai neplăcută experiență sunt reluate în detaliu diversele forme de violență obstetrică, duritatea experiențelor fiind cu siguranță de netrecut cu vedere chiar și pentru un cititor experimentat, când vine vorba de cele mai frumoase experiențe, acestea descriu aspecte absolut banale, de un firesc și normalitate care într-o societate așezată, care își respectă în mod egal cetățenii, nu ar trebui să apară niciodată ca fiind excepționale”, se arată la secțiunea Mărturii, care grupează răspunsurile pe categorii precum lipsa de empatie a cadrelor medicale, limbaj neadecvat, inducerea nevoii de cezariană, controale brutale, devalorizarea emoțiilor/ducerea în derizoriu a durerii/lipsa de autonomie, refuzul de a da calmante/ignorarea sau ducerea în derizoriu a durerii, separarea de copil, reprezentări discriminatorii și stereotipuri legate de naștere.
Violența obstetrică este definită de Organizația Mondială a Sănătății drept orice formă de abuz fizic sau verbal, lipsă de respect și tratament inadecvat, lipsa confidențialității și neglijare manifestate în timpul nașterii, acțiuni realizate de profesioniștii din sănătate, care au ca efect dureri și complicații evitabile, dar și violarea demnității femeilor.
Raportul cuprinde experiențele femeilor și tipurile de violență obstetrică experimentate în funcție de tipul spitalului în care au născut (spital de stat sau spital privat) și tipul de naștere (naștere vaginală, cezariană de urgență după debutul travaliului, cezariană programată și cezariană de urgență fără intrare în travaliu). Rezultatele pe larg, concluziile și recomandările pot fi consultate integral aici.
Cercetarea care a stat la baza raportului s-a desfășurat printr-un chestionar aplicat în mediul online, în perioada 27 martie – 7 aprilie 2024, iar grupul-țintă a fost constituit din femei care au născut în ultimii 5 ani (2018 – 2023) într-un spital de stat sau privat din România. Având în vedere caracteristicile grupului-țintă, s-a optat pentru un mix de eșantionare de tip nonprobabilistică prin selectarea subiecților cei mai disponibili și s-au obținut 5.623 de răspunsuri valide.
Dintre mărturiile respondentelor:
„Am rămas cu gândul că am supraviețuit unui măcel. M-au măcelărit și sufletește, și trupește.”
„Am fost legată la picioare de masa pe care nășteam.”
„Mă plângeam de durere și mi se spunea că mint.”
„O asistentă m-a ținut de mână…”
„Doctorul a fost calm…”
Asociația Moașelor Independente derulează totodată o campanie de sprijin și informare privind combaterea violenței obstetrice.
Be the first to comment